Unei necunoscute inca

Îndoita sub aspra palma
Transpiri divin din locul tău secret
Pui stele acolo unde-i doar nimicul
Tu ești un vis, as vrea sa fii concret

Dulce și-amara
Lumina și întunerec pur
Tu poți fi și primăvară
Si toamna trista cu un ras nebun

Dincolo de luptele eterne
De purul vino-ncoace sufletesc
Tu ești doar neschimbatul zâmbet
al lumii ce mie îmi șoptește încet

"sa fii nebun !"        
                  
Sa lași un anotimp sa te-înconjoare
Sa crezi ca el e dumnezeu
Sa uiți că soarele de primăvară
e doar un vis urmat de-un aspru ger

Asta e viata
O nebunie dulce
Si eu nebunul sau etern.

La început

Lumea aceasta cruda ca și un vis-cosmar
îmi pare doar izvor de versuri, clar
Nu vreau sa spun, dar zic ca sa nu tac
ca eu iubesc cuvintele ce fac
sa tremure secretul în tinere virgine
sa ude amplu grădini dintre picioare fine
sa făurească vise ce lumi mirifice creeaza
chiar daca sunt iluzii intr-o lume treaza

Dar nu tot versul e placut
și nu e tot despre futut
Când versul mame are-n centrul lui 
el lasă suflete deschise, sa plânga după ochii lui
și după morți și vii sa tânguiască
al mamei dor pe fața sa țâșnească

Si asta încă nu e tot
mai pot, eu versul, eu mai pot
sa scriu despre minuni si ce va fi
sa zugrăvesc picturi, sa spun ce cred
pot chiar sa fac din om cinstit proclet
sau din nepriceput estet..

Eu, versul, pot sa fac orice
caci la-început doar eu am fost, Cuvantul
și eu eram și soarele și vântul
și nu-mi lipsea o clipa din suflare
Si încă-s tot, și pot sa fiu la fel de mare..

Cutia cu prostie si cainele turbat

In loc sa scriem cântece de dor
Si poezii de dragoste si-amor
Ne-au întinat în suflet și-n făptura
Câini mari cu negru-n ochi și gura

Scuipați pe ei și dați cu pietre
Si nu-i lăsați pe suflete s-apese
Haide din nou sa făurim iubire
Acolo unde-acum e doar nefericire

Aveți curaj, sub soare tot se poate
Si negru-n alb sa schimbi chiar poți sa faci
Cu dumnezeii voștri și fulgere-n simțire
Întoarceți cu curaj uratul în curat

Si nu lăsați sa va-întineze scârba
Caci arma câinelui e dezbinarea-n suflet și în fapta
Nu va lăsați caci voia celui drept e ca o pasare maiastra

Nu ascultați lătratul ce din cutie vine
Sunt doar minciuni și ura, nimic ce-aduce bine
Loviți în ei cu o ureche surda
Si nu priviti, nu-i ajutați la inima s-ajungă

Indiferenta, ura, s-aveti doar către ei
Ce-ncearca sa va schimbe în misei
Si pentru cel de lângă tine doar iubire
Atenție și grija, sa fie fericire

Sa poată cel ce pana ieri plângea necontenit
Sa rada mâine și la nesfârșit
Iar toată suferința lui sa vie
Doar de la dragosti neîmpărtășite, nu mânie

Si nu uitați, acesta nu-i un vis
Puteți sa făuriți un paradis
Daca în loc de frica și trecut învolburat
Gândiți și creșteți un viitor curat

Si nu lăsați cutia și vocile din ea
Sa-înlocuiasca mintea și sufletul din voi
Caci câinele nu-i leul din pustie
E doar un pechinez ce a crescut la bloc, pe lângă noi

Nu scriu să vă provoc
sau poate
Nici să începeți a împarți la pumni și coate
sau poate
Eu vreau doar liniște și pace
Si câini ce-ascultă de stăpân
Nu javre care cred ca poate ele sunt stăpân.

...

Cel drept a judecat
cuvinte aspre a rostit
și i-a trimis pe toți acolo de unde au venit
Dar mamele 'napoi nu i-au primit 
Si astfel ei pe glie s-au întors
și-au continuat sa facă ce face fiecare ticălos
Sa fure, sa minta, sa ucidă
sa ne strivească cu crunta nepăsare
Femei, copii, bătrâni și tineri laolaltă
cu ochii goi privind în zare
regreta acum chiar Răul cel mai mare
Si unii chiar doresc robia sa se-ntoarcă
caci lacrimi nu mai au de unde sa mai stoarcă
E sec pământul, e sec și sufletul din noi
și nu mai vrem sa cerem mila de la voi
Acum strigam cu voci plăpânde către cer
"Trimite-l Doamne pe Mihai cu sabia de foc
sa taie pe misei pe loc
Sa punem legea sfânta înapoi
sa fim iar mândri, și nu înfrigurați și goi
și sa simțim asa cum am simțit
când Ștefan turcul a zdrobit"
Iar mama sa zâmbească din pridvor
privind la pruncul ce se joaca în liniște și pace în obor.

Realizare 2

Atâta vreme cat trăiești cu credința ca "alții" sunt extraordinari și tu nu ești asa, asa este. Când lepezi credințele inutile și faci ceea ce faci cu totala absorbire și dedicație, fără preocuparea dacă ești bun sau rău, cu compasiune și intenția ferma de a realiza ceea ce ți-ai propus, atunci "alții" devin doar o sursa de inspirație pentru propriul geniu.

Realizare

Toți m-au impresionat la început, pana când am început sa ma cunosc pe mine însumi.

Dupa ce citesti pe Nichita

Iubesc aceste cuvinte/ Au răsărit din gura unui vulcan/ Maestrul Alchimist a grăit și vorbele lui au fost de foc și para/ Stele ce mi-au pătruns în suflet și în oase și mi-au transformat măduva în smirna și tămâie/ Jertfa sunt cuvintele lui caci mai întâi a fost Cuvântul, și Cuvântul era Dumnezeu/ Si El era vocea Lui.

Necunoscuta

As vrea sa scriu acum ce simt/dar simt ca scriu ce-aud si spun/si-mi pasa mai putin de timp/de luna, noapte, viata, bun/eu simt ca vreau sa mor/si mor sa vreau sa gust din ea/intunecata-ntru-n cotlon din hoitul meu/

O poezie despre Maya

                            de Iacobet Cosmin

In pași de dans
ușor și aparent neefemer
Sincronizați, de-afară eram chiar în tandem
dar nu era asa

Caci steaua mea e soarele
Si a ta luna
Eu vreau lumină și sunt dulce dar și aspru
Tie iți place noaptea, din tine curge roua

Eu ziua
Iar tu noaptea
Janus cu două fete
Una spre răsărit și fericire simplă și măiastră
Și alta spre-întunerec, spre ceea ce se aude-n șoaptă

Și-acum eu îmi dau seama că soarele cu luna
Nu sunt menite-n veac să fie împreună
Ei doar se văd în treacăt și atît
Cerul rămîne albastru, iar dragostea o boală
Amor și vorbă goală.