duminică, 10 februarie 2013

O poezie despre Maya

                            de Iacobet Cosmin

In pași de dans
ușor și aparent neefemer
Sincronizați, de-afară eram chiar în tandem
dar nu era asa

Caci steaua mea e soarele
Si a ta luna
Eu vreau lumin
ă și sunt dulce dar și aspru
Tie iți place noaptea, din tine curge roua

Eu ziua
Iar tu noaptea
Janus cu dou
ă fete
Una spre răsărit și fericire simplă și măiastră
Și alta spre-întunerec, spre ceea ce se aude-n șoaptă


Și-acum eu îmi dau seama că soarele cu luna
Nu sunt menite-n veac să fie împreună

Ei doar se văd în treacăt și atît
Cerul rămîne albastru, iar dragostea o boală

Amor și vorbă goală.

Niciun comentariu: