duminică, 10 februarie 2013
Necunoscuta
As vrea sa scriu acum ce simt/dar simt ca scriu ce-aud si spun/si-mi pasa mai putin de timp/de luna, noapte, viata, bun/eu simt ca vreau sa mor/si mor sa vreau sa gust din ea/intunecata-ntru-n cotlon din hoitul meu/
O poezie despre Maya
de Iacobet Cosmin
In pași de dans
ușor și aparent neefemer
Sincronizați, de-afară eram chiar în tandem
dar nu era asa
Caci steaua mea e soarele
Si a ta luna
Eu vreau lumină și sunt dulce dar și aspru
Tie iți place noaptea, din tine curge roua
Eu ziua
Iar tu noaptea
Janus cu două fete
Una spre răsărit și fericire simplă și măiastră
Și alta spre-întunerec, spre ceea ce se aude-n șoaptă
Și-acum eu îmi dau seama că soarele cu luna
Nu sunt menite-n veac să fie împreună
Ei doar se văd în treacăt și atît
Cerul rămîne albastru, iar dragostea o boală
Amor și vorbă goală.
In pași de dans
ușor și aparent neefemer
Sincronizați, de-afară eram chiar în tandem
dar nu era asa
Caci steaua mea e soarele
Si a ta luna
Eu vreau lumină și sunt dulce dar și aspru
Tie iți place noaptea, din tine curge roua
Eu ziua
Iar tu noaptea
Janus cu două fete
Una spre răsărit și fericire simplă și măiastră
Și alta spre-întunerec, spre ceea ce se aude-n șoaptă
Și-acum eu îmi dau seama că soarele cu luna
Nu sunt menite-n veac să fie împreună
Ei doar se văd în treacăt și atît
Cerul rămîne albastru, iar dragostea o boală
Amor și vorbă goală.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)