Astăzi dimineață bătea un vag vânt cu iz de tei inflorit.Mi-a trecut prin cap că ma
caută primăvara, că prea mult a durat iarna asta. Lepăd hainele grele de iarnă acolo unde
pot ușor să uit de ele, îmi iau tricoul și pantalonii scurți, nu uit de slarfi.Deschid
ușa și trag adânc în piept miros de vesnicie, de ea.Alerg afară încântat de picăturile
de lumină ce se joacă în colbul răscolit de un vânt dulce.. și mor.. doar ca să renasc
fără nimic de dat și nimic de luat, doar eu.
