Nu stiam

Nu știam ca o sa-mi lipsești
Scufundat în visul meu exclusiv
Uitasem ca exiști


Nu am vărsat lacrimi când am aflat
(bărbații nu plâng)
Doar mi s-a pus un nod în gat
Si lacrima ce totuși a scăpat am ascuns-o repede în buzunarul de la spate

Am vrut sa ma joc cu ea mai apoi, dar
jumătate din ea se transformase în Jumătatea Întunecată a Lunii
Morții cu morții, vii cu vii.

Amintirea ta rămâne vie
Restul se ascunde pe fata nevăzuta a Lunii.

Voi nu vedeti?

 Telul.
Ai nevoie de casa, mașina, bani, nevasta si amanta/e un televizor mega mare cu supermegaplasma și o vacanta perpetua în Hawaii.
 Metoda.
  Mergi zilnic la munca si petreci 8-10 ore din viata noastră făcând ceva ce iți displace profund și e profund nesatisfăcător.Nu te ajuta cu nimic sa iți îndeplinești telul dar încă speri.
Rezultatul.
 Vârsta de pensionare; Nu ești nicidecum mai aproape de  visul tău dar măcar nu mai trebuie sa muncești.Visele care te-au ținut în picioare ca sa poți trudi o viata întreaga s-au transformat în umbre pe care eviți sa arunci lumina; Visele bătrâne produc lacrimi la lumina.Nu plânge, nu mai ai mult de suportat.
Finalul.
  Alcool poate.Multe medicamente. Senilitatea preia controlul.Furnicile muncitoare nu au nevoie de consolare, ele doar mor..
Morala
  Carpe Diem.Carpe Diem.Carpe Diem.Carpe Diem.Carpe Diem.Carpe Diem.Carpe Diem.. ad nauseam.. pana cand Visul devine realitatea ta..

Tel

Si cred în viata și iubesc desfrâul
Dar totodată o urăsc
Ea-i Alfa și Omega lumii asteia
Ea ma silește sa gândesc și sa iubesc

Tot ea parșiva dracu' încet încet m-omoara
Ca sa n-apuc s-o strâng în pumn
Si s-o silesc pe curva sa deschidă închisoarea
Sa pot și eu sa stau cum a stat Buddha
Imun la lume, la desfrâu și la urat

Sa nu mai plâng, sa uit ce e suspinul
Asta-i ce vreau și aprig urmăresc
Sa pot sa le zâmbesc la toți
Sa nu mai trebuiască sa plec capul
Si nici sa calc pe piedestal sa vad de sus în jos
Doar sa trăiesc.