joi, 4 februarie 2010

Viata Arborilor

Nu am copac sub care sa ma odihnesc
Nici umbra ce sa ma racoreasca vara
Nici un fruct nu asteapta sa fie cules de catre mine
Si nici o lacrima nu se varsa cand plec

Si dac-as avea un copac al meu
Si umbra lui sa ma invaluie ca bratele mamei
Si fructele s-astepte sa fie gustate de buzele mele lacome
Si o lacrima ar fi pregatita sa curga

As fi oricand gata sa le-mpart cu tine

Sa te las sa stai sub copacul meu
Sa-mpart cu tine umbra mea
Sa gustam impreuna din fructele dulci
Si lacrima sa ramana nenascuta

Scolare

Te vedeam cum treci pe strada
Dezinvoltă
Cu ghiozdanul de scolarita in spate
Asteptam in fiecare zi sa treci zambind
Sa te pot visa razand la mine
Pacat ca nu am avut curaj sa te cunosc
Poate tu ai fi fost aceea
In bratele careia as fi murit in fiecare noapte.