Habotnicie

Satirica

Si ma întreb ce e credinţa,

E orbire?

Sau doar dorința oarbă de viitor frumos

Ori e doar patimă

Cum e alcoolul sau țigara

Si frica de-un mormânt întunecos

Sau poate doar un loc de întâlnire

Pentru creştini tâmpiți

Ce își doresc sa își petreacă veşnicia

Având mai bine un Nokia bun în rai,

în loc de-un Motorola în iad întunecos.

Si dacă cineva se-nchina

La bolovani sau poate

Doar la luna plina

Cine sunt eu sa-i spun

ca nu-i asa,

Ca luna plina sau bolovanul

nu e Dumnezeu.

Si poate bolovanul e genunchiul lui

Pe care se așează credinciosul

Si luna plina ochiul ce privește

Iar sufletul ce-adora un mort simbol

Adora ce e dincolo de el

Cine sunt eu sa spun ca nu e Dumnezeu?

Precum în strofa de mai sus 

Vorbește pastorul de oameni

Si povestește în metafore plangande

Închipuite aventuri sfințite

În timp ce sfătuiește credincioșii

Sa se abțină de la viata vie

Sa-încerce dacă pot sa moara

Încă din clipe fericite.

Ce rost are sa trăim acum

Când ne așteaptă o veșnicie 

Si-o miriada de sfinte-închipuiri.