La început

Lumea aceasta cruda ca și un vis-cosmar
îmi pare doar izvor de versuri, clar
Nu vreau sa spun, dar zic ca sa nu tac
ca eu iubesc cuvintele ce fac
sa tremure secretul în tinere virgine
sa ude amplu grădini dintre picioare fine
sa făurească vise ce lumi mirifice creeaza
chiar daca sunt iluzii intr-o lume treaza

Dar nu tot versul e placut
și nu e tot despre futut
Când versul mame are-n centrul lui 
el lasă suflete deschise, sa plânga după ochii lui
și după morți și vii sa tânguiască
al mamei dor pe fața sa țâșnească

Si asta încă nu e tot
mai pot, eu versul, eu mai pot
sa scriu despre minuni si ce va fi
sa zugrăvesc picturi, sa spun ce cred
pot chiar sa fac din om cinstit proclet
sau din nepriceput estet..

Eu, versul, pot sa fac orice
caci la-început doar eu am fost, Cuvantul
și eu eram și soarele și vântul
și nu-mi lipsea o clipa din suflare
Si încă-s tot, și pot sa fiu la fel de mare..