In loc sa scriem cântece de dor
Si poezii de dragoste si-amor
Ne-au întinat în suflet și-n făptura
Câini mari cu negru-n ochi și gura
Scuipați pe ei și dați cu pietre
Si nu-i lăsați pe suflete s-apese
Haide din nou sa făurim iubire
Acolo unde-acum e doar nefericire
Aveți curaj, sub soare tot se poate
Si negru-n alb sa schimbi chiar poți sa faci
Cu dumnezeii voștri și fulgere-n simțire
Întoarceți cu curaj uratul în curat
Si nu lăsați sa va-întineze scârba
Caci arma câinelui e dezbinarea-n suflet și în fapta
Nu va lăsați caci voia celui drept e ca o pasare maiastra
Nu ascultați lătratul ce din cutie vine
Sunt doar minciuni și ura, nimic ce-aduce bine
Loviți în ei cu o ureche surda
Si nu priviti, nu-i ajutați la inima s-ajungă
Indiferenta, ura, s-aveti doar către ei
Ce-ncearca sa va schimbe în misei
Si pentru cel de lângă tine doar iubire
Atenție și grija, sa fie fericire
Sa poată cel ce pana ieri plângea necontenit
Sa rada mâine și la nesfârșit
Iar toată suferința lui sa vie
Doar de la dragosti neîmpărtășite, nu mânie
Si nu uitați, acesta nu-i un vis
Puteți sa făuriți un paradis
Daca în loc de frica și trecut învolburat
Gândiți și creșteți un viitor curat
Si nu lăsați cutia și vocile din ea
Sa-înlocuiasca mintea și sufletul din voi
Caci câinele nu-i leul din pustie
E doar un pechinez ce a crescut la bloc, pe lângă noi
Nu scriu să vă provoc
sau poate
Nici să începeți a împarți la pumni și coate
sau poate
Eu vreau doar liniște și pace
Si câini ce-ascultă de stăpân
Nu javre care cred ca poate ele sunt stăpân.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu