doamne ce verde de nespus
ma mângăie de jos în sus
în sus cu mâini pline de soare
de jos e iarba ce mângâie picioare goale
dacă știam c-asa e când iubesc
demult nu m-as mai fi închis
iar închisoarea din cuvinte
demult nu as mai fi luat-o aminte
și uit acum, într-o clipita
de întuneric și amara pita
și nu mi-i dor deloc de nebunie
vreau doar ca viata mea în mana ta sa fie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu